Yahoo Groups

TIMISOARA

IASI


14 august 2010, publicat in "Agentia de carte", www.agentiadecarte.ro

Interviu cu Sandra Pralong

 De curând, în colecţia “Hors Collection” a Editurii Polirom, a apărut volumul “De ce m-am întors în România”, coordonat de Sandra Pralong, volum care adună experienţa de viaţă şi povestea unor români de succes, care, după ce au părăsit România, au hotărât să revină în această ţară. Sandra Pralong a fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu pe Relaţia cu Românii de Pretutindeni, iar în prezent este preşedintele Fundaţiei SynergEtica şi membru în conducerea a numeroase fundaţii şi asociaţii internaţionale. În 1990 a pus bazele “Open Society Fundation” (Bucureşti), iar între 2002 şi 2005 a fost cel mai înalt responsabil de comunicare pentru Europa şi CSI în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Andra Rotaru a dialogat cu Sandra Pralong, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, pentru a descoperi care mai sunt principalele atuuri ale României de azi şi de ieri.

Aţi plecat la vârsta de 15 ani din ţară, o vârstă fragedă, de formare, şi v-aţi reîntors în ţară după anii `90, cu o experienţă bogată. Aţi înfiinţat la început Fundaţia Soros în România şi Moldova. Cum era climatul cultural şi social, care au fost cele mai mari dificultăţi întâmpinate?

Sincer, cel mai greu a fost să mă obişnuiesc cu negativismul nostru tipic românesc—e o trăsătură care ne trage înapoi teribil de tare. În anii `90, de exemplu, de câte ori propuneam ceva, reacţia colegilor era: “Aaah, asta n-o să iasă niciodată, nu se poate…” E o atitudine foarte diferită de ceea ce înveţi în Occident, unde întâi spui un “da” amabil, şi pe urmă negociezi. Am un amic străin care spune că cele două cuvinte definitorii pentru România sunt “No” şi “I know”—adică “Nu” şi “Eu stiu”, cu accentul pe “eu”, în alte cuvinte, eu sunt cel/cea mai deştept/deşteaptă, şi nu am nimic de învăţat… Pe de altă parte, climatul în acea vreme, la descoperirea libertăţii din anii `90 era foarte efervescent—e un mare paradox când te gândeşti la acest negativism atât de păgubos al nostru, juxtapus cu faptul că totuşi oamenii aveau atunci multă speranţă, ceea ce s-a pierdut acum. Am devenit mult mai cinici şi este păcat; cu cinismul nu ajungi nicăieri, doar optimismul şi încrederea sunt creatoare de valoare (şi de valori).

Citeste tot articolul aici.

 

 

Scrie-ne!

Email:
Titlu:
Mesaj: