Yahoo Groups

TIMISOARA

IASI


In ’87 veneam dupa doua medalii olimpice, un titlu mondial la amatori, unul european si nu ma simteam implinit. Am pierdut la campionatul mondial de la Budapesta, m-am simtit neindreptatit de decizia care a fost luata si spre norocul meu a venit si o oferta de a trece la profesionisti. Am semnat fara sa stau prea mult pe ganduri.
Ma trezeam la 6 dimineata, fara ceas, 7 ani de zile cat am stat in Canada. La 6 dimineata, fara ceas. Imi faceam cafeaua, plecam la antrenament, care putea dura si 20 de minute, dar in aceste minute alergam pana la epuizare ca sa ridic pulsul pana la 200. Important nu era cat de repede il ridic, ci cat de repede coboara, asta era intentia, pentru asta ma antrenam in ritmul ala. Ma duceam acasa, mancam ceva, incercam sa ma odihnesc, sa dorm, apoi la ora 13 plecam din nou la antrenamente pana la ora 15.

Scrie-ne!

Email:
Titlu:
Mesaj: