Yahoo Groups

TIMISOARA

IASI


ORIENT ŞI OCCIDENT: AMBIVALENŢELE CULTURII ROMÂNE
ŞI ORIENTAREA EDUCAŢIEI

Motivul unei noi lecturi a istoriilor regionale, naţionale şi europene poate fi şi acela de a identifica şi recunoaşte ambivalenţele culturale preexistente statalităţii moderne. Definirea Europei a fost şi este un prilej de controverse, dar aceasta nu împiedică evaluările istorico-teoretice alternative. O gîndire politică articulată în temeiul aspiraţiilor de astăzi şi de mîine va  studia realităţile social-culturale ale trecutului în beneficiul unui proiect pentru viitor, va promova comprehensiunea istoriei în acord cu noua paradigmă din ştiinţele sociale şi creaţiile umaniste.
Experienţele istorice au o anumită relevanţă pentru prezentul nostru în măsura în care istoricul e capabil să facă distincţii între straturile temporale. Pedagogia socială de astăzi nu coincide cu aceea a secolelor al XIX-lea şi al XX-lea. Prin urmare, nici studiul istoriei nu va urma canoanele acelor timpuri. Înnoirea discursului pare esenţială într-un moment în care limbajele social-politice sînt din ce în ce mai confuze. Legislaţia şi programele politice propuse de Uniunea Europeană au de făcut faţă provocărilor lăsate moştenire de ideologia naţionalităţilor, de culturile comunitariste şi de regimurile totalitare ale secolului al XX-lea.
În acest cadru, cred că este îndreptăţită o reevaluare a particularităţilor României, respectiv, a identităţii ei cultural-politice. Construcţia statală românească în zona situată între Peninsula Balcanică şi Europa Centrală a presupus includerea unei diversităţi de regiuni şi amalgamarea valorilor culturale şi de civilizaţie, motiv pentru care examinarea trecutului şi redefinirea paradigmei culturale de astăzi necesită nu numai o cunoaştere a detaliilor politice, geografice şi spirituale, ci şi dezvăluirea impactului peste timp al setului de valori ce au format reperele individului şi colectivităţii.
De la o asemenea constatare s-au născut întrebările: Cînd a apărut ideea de modernitate la români? Ce rol a jucat iluminismul în formarea reperelor culturale ale societăţii româneşti? Care a fost rolul romantismului în pregătirea ideii de identitate politică la români? Cum explicăm vechile şi constantele diferenţe între setul de valori profesat în mediile sociale româneşti şi setul de valori pe care se construieşte societatea occidentală? În cazul românesc şi central-sud-est european e vorba de o amalgamare a ideilor luministe şi romantice? Care sînt principalele izvoare literare, filozofice şi politice ale intelectualităţii române moderne? Ce înseamnă translarea tîrzie şi parţială a literaturii occidentale în Europa central-sud-estică? Ce înţelegem prin conştiinţă critică şi în ce măsură este ea prezentă în cultura română? Care este sensul noţiunilor de libertate şi egalitate în discursul politic românesc? Ce model statal au adoptat elitele româneşti în pragul şi pe parcursul tranziţiei spre modernitate? De unde provin ambivalenţele culturii române şi ce rol joacă ele în definirea identităţii naţionale ?

Scrie-ne!

Email:
Titlu:
Mesaj: