Vasile Alecsandri s-a nascut la 21 iulie 1821 in judetul Bacau, iar renumele in istoria Romania l-a dobandit prin calitatile sale de poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman...

membru fondator la Academiei Romane, creator al teatrului romanesc si a literaturii dramatice in Romania. Fara indoiala, Alecsandri reprezinta o personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea.

Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei Cozoni. A inceput invatatura cu un dascal grec, apoi cu dascalul maramuresean Gherman Vida.
Intre anii 1828 si 1834, s-a deschis la Iasi pensionul lui Victor Cuenim. Spatarul Alecsandri l-a inscris pe fiul sau la pensionul francez, unde a studiat alaturi de Mihail Kogalniceanu, Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie si admiratie si pentru care a scris Chiritele si o mare parte din canticelele comice.

In anul 1834, impreuna cu alti tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza si pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde si-a dat bacalaureatul in anul 1835. In 1837 s-a pregatit pentru un bacalaureat in stiinte, urmand cursurile Facultatii de Inginerie, pe care nu a terminat-o.
In 1840, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iasi si si-a inceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatica insumeaza circa 2000 de pagini, ramanand cel mai rezistent compartiment al activitatii sale literare si va constitui baza solida pe care se va dezvolta dramaturgia romaneasca in principalele sale directii tehnice: comedia straina si drama istorica.
Din 1842 dateaza importanta sa calatorie in muntii Moldovei, in urma careia descopera valoarea artistica a poeziei populare. Scrie primele sale poezii in limba romana pe care le va grupa mai tarziu in ciclul Doine si care sunt foarte strans legate de modelul popular din care au luat nastere.
In 1844, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Ion Ghica scoate saptamanalul Propasirea, in care poetul va publica versuri ce vor fi incluse in ciclul Doine si lacrimioare, iar in 11 ianuarie se reprezinta piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistenta in dramaturgia scriitorului.
In 1845 cu ocazia seratelor literare de la Manjina o cunoaste pe Elena Negri, sora prietenului Costache Negri, de care se indragosteste si careia, dupa moartea timpurie 1847, ii dedica poezia Steluta si apoi intreg ciclul de poezii Lacramioare.

Dupa infrangerea miscarii pasoptiste este exilat, si dupa ce calatoreste prin Austria si Germania; se stabileste la Paris, unde se intalneste cu alti militanti munteni; din perioada exilului dateaza poeziile Adio Moldovei si Sentinela romana.
In mai 1849 pleaca, impreuna cu ceilalti exilati la Brasov, in Bucovina, apoi, in toamna aceluiasi an, la Paris. Scrie primele cantecele comice (Soldan Viteazul, Mama Anghelusa) si cateva scenete comice si muzicale. Se intoarce in tara in luna decembrie.

Nicolae Balcescu, prietenul lui Vasile Alecsandri, moare la Palermo in 1852. Intre anii 1852-1853, Alecsandri ramane pentru mai multa vreme in Franta. In vara anului 1853, porneste spre sudul Frantei, intr-o calatorie spre Pirinei, Marsilia, Gibraltar, Tanger, Africa, Madrid, o calatorie care va lasa urme in creatia sa poetica, in gustul pentru exoticul mauro-hispanic.
In 1855 s-a indragostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fata, Maria, in noiembrie 1857. S-au casatorit nouasprezece ani mai tarziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabileste la Mircesti, unde ramane pana la sfarsitul vietii, chiar daca lungi perioade de timp a fost plecat din tara in misiuni diplomatice.
In 1882 este ales presedinte al sectiei de literatura a Academiei. Pleaca la Paris in 1885, ca ministru al Romaniei in Franta. In 1889, primeste vizita poetilor francezi Sully Prudhomme si Leconte de Lisle.

A fost unul dintre fruntasii miscarii revolutionare din Moldova, redactand impreuna cu Kogalniceanu si C. Negri Dorintele partidei nationale din Moldova, principalul manifest al revolutionarilor moldoveni.
In 1854 apare sub conducerea sa Romania literara, revista la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, Al. Russo, dar si muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.
In 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis in Franta, Anglia si Piemont pentru a pleda in scopul recunoasterii Unirii. Primeste Premiul Academiei pentru Literatura in 1881.

In 1863 ia nastere la Iasi societatea Junimea, al carui membru onorific a fost pana la sfarsitul vietii. In anul 1867 este ales membru al Societatii literare romane, devenita Academia Romana.
Cu ocazia serbarilor de la Putna din 1871, poetul trimite doua cantece care au insufletit marea masa de oameni: Imn lui Stefan cel Mare si Imn religios cantat la serbarea junimei academice romane.
In 1850, dupa o absenta de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se intoarce in tara; publica in revista Bucovina poeziile populare Toma Alimos, Blestemul, Serb sarac, Mioara, Mihu Copilul. Incepe sa lucreze la ciclul Chiritelor cu Chirita in Iasi. Aceasta va fi urmata de Chirita in provincie (1852), Chirita in voiagiu (1864) si Chirita in balon (1874). La Teatrul National se joaca Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca.
In 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cantice batranesti). Adunate si indreptate de d. V. Alecsandri. Tipareste primul volum de teatru Repertoriul dramatic, care contine piesele Iorgu de la Sadagura, Iasii in carnaval, Peatra din casa, Chirita la Iasi, Chirita in provincie. In 1853 apare volumul Poezii poporale. Balade adunate si indreptate de V. Alecsandri, partea a II-a. Publica la Paris primul volum de poezii originale: Doine si lacrimioare. In 1856 apare in Steaua Dunarii, revista lui Kogalniceanu, poezia Hora Unirii.
In 1874 publica Boieri si ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresca sociala de dimensiuni considerabile. Tot in Convorbiri literare publica nuvela Calatorie in Africa. In 1875 se editeaza Opere complete, cuprinzand Poezii (I-III) si Teatru (IV). In 1876 se publica volumul Proza. In 1877, odata cu poezia Balcanul si Carpatul incepe seria Ostasilor nostri. In 1878 apare volumul Ostasii nostri, inchinat eroismului romanilor in razboiul din 1877. In 1881 apare ultimul volum din Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende noua si Ostasii nostri.

Alecsandri incepe sa publice pasteluri in 1868, in diverse numere ale Convorbirilor literare. Astfel de incercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscuta - in aceasta forma - numai in literatura romana, creata si dusa la celebritate de Alecsandri insusi, intr-un ciclu de versuri care i-a dat numele: Pasteluri, publicate in revista Convorbiri literare, in cea mai mare parte intre 1868 si 1869.
Alecsandri a dat forma concreta unei tendinte care preexista in poezia romaneasca (gasim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toti poetii sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetica: Alexandru Macedonski, George Cosbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu.

In perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircesti, scrie drama istorica romantica Despot-Voda. Premiera a avut loc in octombie 1879 pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa fusese citita in cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflandu-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-a jucat drama Despot Voda. La Montpellier este premiat pentru poezia Cantecul gintei latine. Scrie feeria nationala Sanziana si Pepelea.

Vasile Alecsandri s-a stins din viata la 22 august 1890, dupa o lunga suferinta, fiind inmormantat cu toate onorurile la conacul sau de la Mircesti.

 

Scrie-ne!

Email:
Titlu:
Mesaj: